Trăim o perioada confuză și plină de teamă în care atât în mediul științific, dar și în cel politic apar informații contradictorii despre COVID-19. Inițial, modul nostru de a reacționa s-a bazat pe ceea ce știam din celelalte epidemii/pandemii. Noul coronavirus se comportă atât de neașteptat, încât este foarte greu de ținut pasul cu informațiile și suntem nevoiți să ne adaptăm din mers. Sunt însă câteva lucruri pe care le-am învățat despre coronavirus în cele 8 luni de pandemie și pe care nu le-am înțeles sau apreciat la început.

Pandemia de COVID-19 poate izbucni oriunde. Avem un reflex să ne gândim că nu ni se poate întâmpla nouă, că e problema altora și așa a fost și la începutul pandemiei: chinezii s-au îmbolnăvit din cauza piețelor lor alimentare, italienii pentru că socializează intens și se pupă pe ambii obraji când se întâlnesc, turiștii de pe vasele de croazieră din cauză că mănâncă toți de la bufet suedez, persoanele din casele de bătrâni din cauză că sunt atât de fragili și așa mai departe. Acum știm însă că focarele pot izbucni oriunde: în orașe, în suburbii, în spitale, în universități, în orice țară, în orice cultură.

COVID-19 poate îmbolnavi și ucide pe oricine. Primele victime ale pandemiei erau în mod covârșitor vârstnici sau aveau alte boli grave (diabet, obezitate, cancer). Vârsta și fragilitatea sunt bineînțeles factori de risc pentru boală și deces, dar acum știm că această boală poate ucide persoane tinere și sănătoase. Poate ucide adulți tineri, poate ucide adolescenți, poate ucide copii.

Majoritatea oamenilor infectați îi îmbolnăvesc pe ceilalți fără să aibă vreun semn de boală.

Suprafețele contaminate nu sunt pericolul principal. Mai țineți minte că specialiștii în sănătate publică ne sfătuiau să ne spălăm des pe mâini (în timp ce cântăm „Happy Birthday” de două ori), să dezinfectăm suprafețele și să nu ne atingem fața. Aceste recomandări erau bazate pe modul de răspândire al virozelor respiratorii. Rămâne desigur valabil să continuăm să ne spălăm pe mâni regulat (și să evităm strângerile de mână), dar acum știm cu siguranță că suprafețele nu sunt un vectorul principal pentru SARS-CoV-2.

Pericolul este în aer. La început, experții au crezut că virusul se răspândește în principal prin picături de mucus și salivă pe care oamenii le elimină când tușesc sau strănută. Ei au estimat că aceste picături sunt suficient de grele să cadă din aer destul de repede. Analizând cazurile inițiale internate în spital, virusul a părut că se împrăștie prin aerosoli – adică este purtat în aer de particule suficient de mici ca să poată pluti — doar în momentul unor proceduri medicale specifice, ca de exemplu conectarea la un ventilator. Dar acum știm cu siguranță că virusul este eliminat odată cu o multitudine de picături de dimensiuni diferite, unele dintre ele suficient de mici ca să persiste în aer minute în șir, mai ales în spații închise, prost ventilate.

Majoritatea oamenilor infectați îi îmbolnăvesc pe ceilalți fără să aibă vreun semn de boală. Toate celelalte boli respiratorii îi fac pe oameni să tușească și/sau să strănute. Epidemia cu primul SARS afecta oamenii atât de sever, încât majoritatea dintre ei mergeau imediat la spital. Verificarea temperaturii și izolarea acasă a persoanelor infectate poate să oprească răspândirea bolilor simptomatice, așa că în primele luni ale pandemiei multe țări au început verificarea oamenilor la granițe sau în aeroporturi pentru detectarea cazurilor. Dar cea mai mare problemă în oprirea răspândirii SARS-CoV-2 este că între 30 și 40% din persoanele aparent sănătoase pot răspândi boala fără să aibă vreun simptom, pur și simplu respirând sau vorbind. Mai mult, persoanele fără simptome poartă la fel de mult virus în nas, gât și plămâni ca persoanele simptomatice și tot atât de multă vreme.

Căldura verii nu oprește virusul. Gripa este o viroza sezonieră, așa încât unii experți au sperat că evoluția COVID-19 va urma un model similar și că pandemia va încetini în emisfera de nord în timpul verii. Acum însă știm că modul în care se comportă oamenii este cel care ne arată dacă boala se va răspândi sau nu. Întreaga controversă legată de un posibil „al doilea val” al pandemiei a fost rezumată de Anthony Fauci astfel: „Modul în care eu explic acest fenomen este că avem două forțe: pe de o parte avem virusul care, dacă este lăsat pe cont propriu, va infecta nestingherit populația. De cealaltă parte, avem măsurile pentru a împiedica răspândirea virusului în societate.” Este imposibil de prezis, cum va arăta graficul infecțiilor cu coronavirus în momentul în care pandemia va fi controlată sau se va sfârși: va arăta asemeni unui mare val unic cu neregularități sau ca mai multe valuri mai mici sau ca orice altceva. Oricum ar fi, acel grafic nu va fi rezultatul forțelor inevitabile ale naturii, ca vântul sau mareea; va arăta așa cum oamenii vor înțelege să se comporte pentru ca să se salveze de la înec.

Măștile funcționează. La începutul pandemiei, autoritățile au fost alarmate că dacă populația va cumpăra în masă măști, aceasta va agrava lipsurile de echipament de protecție pentru personalul din spitale. Experții au mai atenționat că purtarea măștilor va da oamenilor un fals sentiment de siguranță și îi va face mai puțin disciplinați în a respecta măsurile de distanțare fizică. În plus, au apreciat că măștile chirurgicale sau cele de pânză, spre deosebire de măștile N95, nu sunt o barieră eficientă pentru particulele aerosolizate. Acum însă știm că toate măștile sunt capabile să limiteze în mare măsură cantitatea de virus expirată în aer în timp ce vorbim și că măștile protejează persoanele care le poartă – nu în mod perfect, dar suficient pentru a reduce transmiterea bolii. A devenit celebră știrea conform căreia 2 stiliști din Missouri au interacționat cu 139 de clienți și 6 colegi până la momentul în care au aflat că sunt infectați cu coronavirus. În mod surprinzător, nimeni nu a fost infectat (testele au fost negative), dat toată lumea a purtat mască tot timpul, inclusiv pe perioada tăierii părului. De aceea, acum specialiștii apreciază că dacă toată lumea ar purta mască, am putea opri până la 99% din aerosoli, fiind una dintre metodele dovedite a proteja atât pe ceilalți, cât și pe noi înșine.

Dezinformarea ucide. Președintele Statelor Unite, președintele Braziliei, președintele Belarus, mulți alți politicieni, activiștii antivaccin, inclusiv români, spre rușinea lor, au răspândit dezinformare și au amplificat teoriile conspiraționiste. „Fanii” acestora amenință oficiali ai autorităților de sănătate (Anthony Fauci și familia lui au primit amenințări directe ), refuză să poarte mască și resping dovezile care stau la baza recomandărilor autorităților sanitare referitoare la distanțarea fizică. Politicieni promovați de o parte din media din România alimentează teorii ale conspirației și care se alătură unui efort perseverent de a submina încrederea cetățenilor în instituțiile statului. Alături de unii politicieni, o serie de lideri de opinie între care din păcate sunt incluși medici, preoți și artiști fac parte din tabăra celor care nu cred în existența coronavirusului și transmit mesaje iresponsabile, deși numărul îmbolnăvirilor crește într-un ritm îngrijorător.  Răspândirea de minciuni a ajutat la răspândirea acestei boli și nu numai atât.

Zvonurile nefondate și teoriile conspirației scad încrederea cetățenilor în autorități și în agentiile nationale și internationale de sănătate. Informațiile false se înfățișează ca strategii credibile de prevenție și control a bolii și au efecte devastatoare dacă sunt luate în seamă în locul ghidurilor bazate pe dovezi științifice. De exemplu, a devenit deja un mit popular că dacă vom consuma alcool concentrat ne vom putea dezinfecta corpul si vom putea omora virusul, dar este complet fals.

Dând crezare acest dezinformări, in lume, aproximativ 800 persoane au murit, aproape 5900 au fost internati în spital, iar 60 au orbit complet si definitiv după de au băut metanol pe post de tratament pentru coronavirus.

O persoană care se infecteaza cu coronavirus devine stigmatizată in multe părti ale lumii, i se refuza tratamentul, chiar daca are o problema medicala urgenta de orice altă natura. Ca urmare pacienții isi ascund simptomele sau faptul ca au intrat in contact cu pacienti cu COVID-19, expunând personalul medical și evită testarile, care pot sa ajute la limitarea răspândirii bolii . Mai mult chiar îngrijirea pacientilor cu COVID-19 poate deveni o activitate dezonoranta, infamă traducandu-se în violenta, hartuire și umilire indreptata impotriva personalului medical.

Mai multe țări care controlează virusul au dovedit că cel mai important lucru pe care îl putem face pe timpul unei pandemii cu o boală pentru care nu avem tratament sau vaccin este să permitem experților să comunice informații clare, bazate pe cele mai bune dovezi științifice. În rest, depinde de fiecare dintre noi să nu trimitem articole cu titlu provocator, pe care nu le-am citit, să nu deschidem site-uri necunoscute (asta și pentru că ne putem infecta computerul cu un virus), să nu dăm crezare mesajelor de la persoane pe care nu le putem verifica sau nu le cunoaștem, mai ales dacă sunt cu greșeli de limba română sau sunt exprimări stângace.